Matthieu 13
Versets liés

Parabula di u suminatore

1 Quellu ghjornu Ghjesù esce di casa è si posa à tagliu di mare.
2 Da tantu ch’elle li s’accoglienu e folle in giru, colla ind una barca, ci si mette à pusà è a ghjente stava arritta nantu à a sponda.
3 È li parlò assai per parabule. Dicia :
4 « ci era un suminatore chì era andatu à suminà. È mentre ch’ellu suminava, une poche di granelle casconu longu à a strada, è l’acelli vensenu à biccà le.
5 Altre sumente casconu in una petrichiccia chì a tarra era poca. Crescinu subitu per via chì a terra ùn era micca prufonda ;
6 ma quand’ellu surtì u sole, e piccule piante funu brusgiate è siccate chì e radiche ùn eranu micca forte.
7 Altre dinò casconu in un prunicaghju : u prunicaghju crescì è e stirpò.
8 Ma una manata era cascata in la terra bona è dete u so fruttu, à chì centu, à chì sessanta à chì trenta.
9 À chì hà arechje, ch’ellu senti. »

U perchè di e parabule

10 I discepuli s’avvicinanu è li dicenu : « ma chì li parli in parabule ? »
11 Ghjesù risponde è dice : « perchè chì à voi v’hè statu datu di sapè i misteri di u regnu di i celi, ma à elli nò.
12 Chì à quellu chì hà, li si derà è per ellu serà divizia ; invece à quellu chì ùn hà tantu, li si caccerà ancu ciò ch’ellu hà.
13 Hè per quessa ch’è li parlu in parabule, chì vedenu senza vede è sentenu senza sente nè capì.
14 Cusì vene cumpiita a prufezia di Isaia :
sente, senterete, ma ùn capiscerete,
guardà, guardarete ma ùn ci viderete.

15 Chì u core di stu populu hè diventatu duru,
è si sò tappati l’arechje
è si sò tappati l’ochji
da ùn vede più cù l’ochji
nè sente cù l’arechje,
nè capì nè cunvertisce si cù u core
nè lascià si guarì da mè
.’


16 Invece voi, beati i vostri ochji chì vedenu, è e vostre arechje chì sentenu.
17 Da veru a vi dicu, ci n’hè statu assai prufeti è omi ghjusti chì anu bramatu di vede ciò ch’è vo vidite, è ùn l’anu micca vista, è di sente ciò ch’è vo sentite, ma ùn l’anu micca intesa. »

Ghjesù spieca a parabula di u suminatore

18 « Dunque voi, state à sente a parabula di u suminatore.
19 À chì sente a parolla di u Regnu è ùn la capisce, vene u Mastinu è si piglia ciò chì hè statu suminatu in u so core ; ebbè, quessu hè quellu chì hè statu suminatu longu à a strada.
20 Quellu chì hè statu suminatu in a petrichiccia, hè quellu chì hà intesu a parolla è l’hà pigliata subitu cù alegria,
21 ma ùn hà nè radiche nè custanza in sè stessu ; da ch’ellu scontra e tribulazione o e persecuzione per via di a parolla, subitu intrampuleghja è casca.
22 Quellu chì hè statu suminatu in u prunicaghju hè quellu chì hà intesu a parolla ma e primure di u mondu è l’inganni di a ricchezza assuffocanu a parolla chì si secca.
23 Ma quellu chì hè statu suminatu in a terra bona, hè quellu chì hà intesu a parolla è l’hà capita ; a face fruttà è rende à chì centu, à chì sessanta à chì trenta. »

A rimigna

24 È po li presenta un antra parabula dicendu : « u regnu di i celi hè cum’è quandu un omu suminò a sumenta bona in u so chjosu.
25 In lu mentre chì l’omi durmianu, u so nimicu ghjunse è misse a rimigna avvuleghju à u granu è po si n’andete.
26 Quandu u granu cuminciò à creà si è à mette e spiche, spuntò ancu a rimigna.
27 Tandu l’omi dissenu : ‘o Patrone, ùn aviate messu una sumenta bona in u chjosu ? Da duve vene po issa rimigna ?’
28 Ellu li disse : ‘quessa, l’hà fatta un nimicu.’ L’omi dissenu : ‘vulete ch’è no vachimu à caccià la ?’
29 Quellu disse : ‘innò chì, s’è vo cacciate a rimigna ete da stradicà ancu u granu.
30 Lasciate li crece inseme sinu à a sighera è, à l’epica di a sighera, diceraghju à i sigatori : cacciate prima a rimigna è fate ne fasci da brusgià, invece u granu, riguarate lu tuttu in u mo granaghju.’  »

A mustarda è u levame

31 È po li presenta una antra parabula dicendu : « u regnu di i celi hè cum’è un granellu di senapa chì un omu suminò in u so chjosu.
32 Quessa hè a più chjuca trà tutte e sumente ma quand’ella hè crisciuta, vene a più grande di l’ortu è diventa un arburu, tamantu chì l’acelli facenu i so nidi in e ramelle. »


33 Li fece dinò una antra parabula : « u regnu di i celi hè cum’è u levitu chì una donna pigliò è mischjò cù trè bacini di farina, sinu à ch’ellu leviteghji u pastone sanu. »

L’usu di e parabule

34 Tuttu què, Ghjesù a dicia in parabule, è ùn li dicia nunda senza parlà in parabule,
35 da ch’ella venga cumpiita a parolla di Diu, detta da u prufeta :
aghju da apre a bocca per parlà in parabule
aghju da annunzià cose piatte
dapoi a creazione di u mondu
.’

Schjarimentu di a parabula di a rimigna

36 Dopu Ghjesù s’alluntana da e folle è và in casa. I discepuli s’avvicinanu è li dicenu : « spieca ci a parabula di a rimigna di u chjosu. »
37 Ghjesù risponde è dice : « quellu chì sumena a sumenta bona hè u Figliolu di l’Omu,
38 u chjosu hè u mondu, a sumenta bona sò i figlioli di u regnu; a rimigna sò i figlioli di u Male,
39 u nimicu chì l’hà suminata hè u diavule, a sighera hè a fine di u mondu è i sigatori sò l’anghjuli.
40 Or cumu ellu si caccia a rimigna è si lampa in u focu, cusì serà a fine di istu mondu.
41 U Figliolu di l’Omu manderà i so anghjuli è quelli cacceranu da u so regnu tutte e cause di scandalu, è quelli chì facenu l’inghjustizie.
42 I lamperanu in bocca à u focu : custì ci seranu pienti è chirchenni.
43 Tandu l’omi ghjusti splenderanu cum’è u sole in u regnu di Diu u Babbu. À chì hà arechje, ch’ellu senti. »

Trè parabule

44 « U regnu di i celi hè cum’è un tesoru piattu in un chjosu. L’omu chì l’hà trovu u torna à piattà, è, da tanta l’alegria, parte è vende tuttu u soiu, è po compra issu chjosu.
45 « U regnu di i celi hè dinò cum’è quandu un marcante hè in cerca di perule preziose ;
46 truvatu ch’ellu hà una perula d’altu valore parte è vende tuttu u soiu, è po compra issa perula.
47 « U regnu di i celi hè dinò cum’è una reta lampata è chì riguara pesci d’ogni generu ;
48 piena ch’ella hè, i piscadori a tiranu nantu à a rena, posanu è sceglienu i pesci ; i belli i mettenu in e panere, i merzi i ghjettanu.
49 Cusì serà à a fine di stu mondu :
50 veneranu l’anghjuli à caccià i gattivi da trà i ghjusti è i lamperanu in bocca à u focu : custì ci seranu pienti è chirchenni. »

Cunclusione di e parabule

51 « Avite capitu tutte ste cose ? » Elli dicenu : « iè chì l’emu capite. »
52 È ellu dice : « hè per quessa chì un scribu chì tornassi discepulu di u regnu di i celi sarebbe cum’è un capifamiglia chì caccia da u so tesoru cose vechje è cose nove. »

A ghjente di Nazarè ùn si fidanu à Ghjesù

53 Finite isse parabule, Ghjesù partì da quelle loche.
54 Andete in a so patria è messe à insignà à a ghjente in a sinagoga. Si maravigliavanu è dicianu : « issa saviezza è issa putenza, da duve e caccia ?
55 Ùn hè u figliolu di u bancalaru ? A mamma ùn si chjama Maria? I fratelli ùn sò Ghjacumu, Ghjiseppu, Simone è Ghjuda ?
56 È e surelle ùn stanu tutte quì cù noi ? Da induve e caccia po tutte isse cose ? »
57 Eranu scandalizati da Ghjesù. Ellu li disse : « un prufeta hè disprezzatu solu,in a so patria è in casa soia. »
58 È ùn fece tanti miraculi custì, per via di issa disfidenza ch’elli avianu.

Introduction de la Les Évangiles en Corse

Verset liés

L'outil de verset lié est un instrument précieux qui ouvre des horizons nouveaux dans l'étude biblique. En reliant les versets apparentés au sein des Écritures, cet outil permet aux chercheurs et aux étudiants de la Bible d'explorer les thèmes, les concepts et les enseignements clés à travers différents livres bibliques. Grâce à la fonctionnalité de verset lié, nous pouvons établir des connexions profondes entre les passages, obtenir une compréhension contextuelle plus profonde et saisir la cohérence et la richesse des enseignements bibliques dans leur ensemble. Que ce soit pour des études personnelles, des enseignements ou des recherches plus poussées, l'outil de verset lié s'avère être un compagnon précieux qui enrichit notre exploration des vérités bibliques et renforce notre compréhension globale des Écritures saintes.